GLĂDÍCI, glădici, s. m. Arbust cu frunze ascuțite și cu flori albe (Acer tataricum). [Var.: gládiș s. m.] – Din scr. gladiš. Vezi definitia »

ȚARÉCIVICI s.m. Fiul țarului. Vezi definitia »

ZBÂRC͹, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. Vezi definitia »

încopcí, încopcésc, vb. IV (reg.) a încheia cu copci, a prinde în copci (o rochie). Vezi definitia »

școrțofléci, școrțofléci, s.m. (reg.; deprec.) 1. om neglijent, murdar; școrțofloi. 2. om de nimic; școrțofloi. Vezi definitia »