COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec. Vezi definitia »

BÚZĂ, buze, s. f. l. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copil) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë. Vezi definitia »

TULÍPĂ s. f. plantă erbacee bulboasă, cu flori în formă de cupe, colorate în alb, galben, roșu, violet etc.; lalea. (< fr. tulipe) Vezi definitia »

ARIBOFLAVINÓZĂ s. f. boală, provocată de lipsa ribofla-vinei din alimentație. (< fr. ariboflavinose) Vezi definitia »

PROFÁZĂ s.f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, în care are loc formarea cromozomilor. [< fr. prophase, cf. gr. pro – înainte, phasis – fază]. Vezi definitia »