ISIÁC, -Ă I. adj. referitor la zeița Isis, la cultul acesteia. II. s. m. preot al zeiței Isis. (< fr. isiaque, lat. isiacus, gr. isiakos) Vezi definitia »

calpác (calpáce), s. n. – Căciulă înaltă cilindrică, din blană de oaie cu părul pe din afară. O purtau la început domnitorul și boierii, începînd din sec. XVIII au folosit-o și negustorii mai bogați. Tc. kalpak (Roesler 594; Șeineanu, II, 83; Lokotsch 1039; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλπάϰι, bg., sb. kalpak, mag. kalpag, rus. kolpag, fr. colback, it. colbàc, colbacche. Vezi definitia »

SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din ucr. sardak, serdak. Vezi definitia »

capac de oala, ( folosit in zona mures ) Vezi definitia »

spanac I. s. n. pl. spanacuri lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producții de factură artistică sau intelectuală). II interj. ei aș! Vezi definitia »