MONUMÉNT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum. Vezi definitia »

urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent. – Der. urgență, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera). Vezi definitia »

COABITÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Cf. fr. cohabitant]. Vezi definitia »

HIGROBIÓNT s. n. plantă acvatică sau care crește în regiunile umede. (< germ. Hygrobion) Vezi definitia »

ADORÁNT, -Ă s. m. f. om care se roagă unei divinități, în arta cultă. (< germ. Adorant) Vezi definitia »