PROLÓG² s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul. 2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acțiunea; (p. ext.) introducere, prefață. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos) Vezi definitia »

IZOLÓG, -Ă adj. (Chim.; despre corpuri) Cu o compoziție analoagă. [< fr. isologue]. Vezi definitia »

ERPETOLÓG, -Ă, erpetologi, -ge, s. m. și f. Specialist naturalist care se ocupă cu studiul reptilelor. – Cf. fr. erpétologiste. Vezi definitia »

HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue. Vezi definitia »

VIITOROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în viitorologie; futurolog. (< viitorologie) Vezi definitia »