ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula. Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s.f. (Ant.) Jambieră de metal folosită de soldații greci. [< fr. cnémide, cf. lat. cnemis, gr. knemis]. Vezi definitia »

ERGOTOXÍNĂ, ergotoxine, s. f. (Farm.) Ergotină. – Din fr. ergotoxine. Vezi definitia »

A ABORDA O PROBLEMĂ: A lua în discuție, a dezbate o problemă; v. A aborda o chestiune. Vezi definitia »

GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile largi ale rocilor. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. Vezi definitia »