CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta. Vezi definitia »

tărăboánță, tărăboánțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu. Vezi definitia »

EZERÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic, din semințele unei plante leguminoase; fizostigmină. (< fr. ésérine) Vezi definitia »

SIDERÓZĂ s.f. 1. Siderit. 2. Afecțiune pulmonară datorită inhalării prafului metalic din aer. [< fr. sidérose, cf. gr. sideros – fier]. Vezi definitia »

-GRÁMĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. [< fr. -gramme, it. -gramma, cf. gr. gramma < graphein – a scrie]. Vezi definitia »