DÓCHMIUS s. m. picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. (< fr., lat. dochmius, gr. dokhmios) Vezi definitia »

Compus chimic ce face parte din clasa zaharidelor, alcătuit din două resturi de beta glucopiranoză; Este slab reducător, se oxidează cu reactivii Fehling si Tollens. Formula sa chimica este C12H22O11. Masa sa moleculara este 162. Vezi definitia »

válgus s. n. Vezi definitia »

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos) Vezi definitia »

PILÉUS s. n. 1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci și mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor. 2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificație. (< fr., lat. pileus) Vezi definitia »