văiágă (-iégi), s. f. – Piuă. Sb. valjaga (Candrea). În Banat și Trans. de S. Vezi definitia »

MOMÂIÁȚĂ, momâiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. [Pr.: -mâ-ia-] – Et. nec. Vezi definitia »

VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »

GARNÉTĂ s.f. (Text.) Mecanism folosit la destrămarea deșeurilor de lână cardată. [< engl., it. garnett, cf. Garnett – numele inventatorului]. Vezi definitia »

PLATFÓRMĂ s. f. I. 1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor. ♦ suprafață de teren pe care se ridică noi construcții. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale. 3. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană. ♦ rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor. 4. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă. 5. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre. ♦ ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental. ♦ construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin. ♦ loc șes (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică. (< fr. pate-forme) Vezi definitia »