MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător. Vezi definitia »

INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur. Vezi definitia »

APLANOSPÓR s. m. spor asexuat, unicelulat și imobil. (< fr. aplanospore) Vezi definitia »

RUGĂTÓR, -OÁRE, rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător. Vezi definitia »

guvernator de provincie in Imperiul Otoman. Pina in a doua jumatate a secolului al XV-lea au fost 2ünul pentru Anatolia si altul pentru Rumelia. Vezi definitia »