MONTÍCOL, -Ă adj. (Rar) Care trăiește pe munți, din munți. [< fr. monticole, cf. lat. mons – munte, colere – a locui]. Vezi definitia »

PARASÓL s. n. avion monoplan cu aripa deasupra fuzelajului. (< germ. Parasol, fr. parasol) Vezi definitia »

TIOCÓL s.m. (Chim.) Produs sintetic, folosit ca substituent al cauciucului. [< fr. thiocol]. Vezi definitia »

maleól s.m. (reg.) mlădiță (tăiată în formă de ciocănel) sădită; butaș. Vezi definitia »

ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol. Vezi definitia »