Definita cuvantului nominativ
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nominativ
CONSTRUCTÍV, -Ă, constructivi, -e, adj. Care construiește sau care servește spre a construi ceva. ♦ Care ajută la îmbunătățirea unei activități, a unei opere pozitive și folositoare etc. – Din fr. constructif. Vezi definitia »
OXIDATÍV, -Ă adj. 1. Care poate oxida; oxidant. 2. Care influențează arderile din organism. [Et. incertă]. Vezi definitia »
EMANCIPATÍV, -Ă adj. emancipator. (< engl. emancipative) Vezi definitia »
INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus) Vezi definitia »
APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare. Vezi definitia »