POSTVELÁR, -Ă adj., s. f. (fonem) care are punctul de articulație în partea posterioară a palatului moale. (< fr. postvélaire) Vezi definitia »

SINGULÁR, -Ă, singulari, -e, adj. 1. (Gram.; în sintagmele) Număr singular (și substantivat, n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc. Persoana întâi (sau a doua, a treia) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular (1). 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr-o categorie, care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr-o categorie; individual; care se deosebește de alți indivizi, de alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte, individuale; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi, celelalte fenomene etc. din aceeași categorie; care este singur, izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii; deosebit, aparte, neobișnuit; p. ext. ciudat, bizar, original. ◊ (Log.) Judecată singulară = judecată al cărei subiect este un nume individual. ♦ (Fil.; substantivat, n.; art.) Categorie care reflectă un singur exemplar dintr-o clasă de lucruri, în totalitatea însușirilor lui care îl deosebesc de celelalte lucruri din acea clasă; individual. – Din lat. singularis, fr. singulier. Vezi definitia »

COLINIÁR, -Ă adj. (Despre puncte) Pe aceeași linie dreaptă. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -ă adj. / < co- + liniar, cf. fr. collinéaire]. Vezi definitia »

ANTIPARLAMENTÁR, -Ă adj. împotriva uzului parlamentar. (< fr. antiparlamentaire) Vezi definitia »

LĂCÁR, lăcari, s. m. Gen de păsări călătoare și cântătoare, de mărimea unei vrăbii, de culoare brună pe spate și alb-brună pe pântece, care trăiesc în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor (Acrocephalus); pasăre din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar. Vezi definitia »