DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio. Vezi definitia »

târgovénie s.f. (reg.) marfă de la târg. Vezi definitia »

fuzáie s.f. (înv.) pușcă veche; flintă, sâneață. Vezi definitia »

INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio]. Vezi definitia »

GONOCOCÍE s.f. (Med.) Ansamblul manifestărilor morbide produse de prezența gonococului în organism. [Gen. -iei. / < fr. gonococcie]. Vezi definitia »