EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. Vezi definitia »

RADIOFÓN s.n. Aparat de comunicare prin radiofonie. [< fr. radiophone]. Vezi definitia »

VIDEOCASETÓFON s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< video¹- + casetofon) Vezi definitia »

ENEAGÓN s.n. Poligon cu nouă laturi și nouă unghiuri. [< fr. ennéagone, cf. gr. ennea – nouă, gonia – unghi]. Vezi definitia »

FESTÓN s.n. Broderie în formă de mici semicercuri pe marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament care imită o astfel de broderie. [Pl. -oane. / cf. fr. feston, it. festone]. Vezi definitia »