ACTUALÍSM s.n. Teoria actualității. ♦ Metodă de cercetare și de interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale. [Pron. -tu-a-. / < fr. actualisme]. Vezi definitia »

ILOGÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este ilogic. [< fr. illogisme]. Vezi definitia »

ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus]. Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care pretinde a se deosebi principial de vitalism, întrucât ar fi înlocuit vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. [Cf. fr. néo-vitalisme]. Vezi definitia »

ANASTIGMATÍSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Fr. anastigmatisme. Vezi definitia »