Definita cuvantului vogă
VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vogă
pantahúză (pantahúze), s. f. – Colectă, cerere de donații care se face cu încuviințarea ecleziastică. Ngr. πανταχοῦσα „enciclică” (Gáldi, 217). Vezi definitia »
séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă). Vezi definitia »
PLĂMÁDĂ, s.f. 1. Plămadeală amestec de făină, apă și drojdie, care se folosește pentrufermentarea aluatului. 2. (fig.) sămâmță, germen. 3. alcătuire. Vezi definitia »
TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica. Vezi definitia »
FITOGENÉTICĂ s.f. Genetica vegetală. [Gen. -cii. / cf. fr. phytogénetique]. Vezi definitia »