CASTÉL s.n. 1. Construcție fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și cu șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ◊ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcție de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuințe etc. 2. Fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello]. Vezi definitia »

el absolveste liceul la anul viitor Vezi definitia »

CANCÉL s.n. v. cancello. Vezi definitia »

vífel (-li), s. m. – Prieten care însoțește mirele la nunțile populare. Mag. vöfél(y) (Tiktin). În Trans. – Der. vifeliță, s. f. (prietenă care însoțește mireasa). Vezi definitia »

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel) Vezi definitia »