MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it. manicordo, fr. manicorde) Vezi definitia »

BÍCKFORD s. n. cordon de materie fuzantă pentru aprinderea explozivelor, care arde lent. (< fr. bickford) Vezi definitia »

CARD, carduri, s. n. Instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clienții au acces la contul propriu, atunci când utilizează bancomatul; carte de credit; carte de debit; cartelă. – Din engl. card. Vezi definitia »

STÁNDARD s.n. 1. Tip, model făcut de probă. ♦ Totalitatea prescripțiilor de standardizare; document, act (oficial) în care sunt consemnate aceste prescripții. ♦ Standard de viață = nivel de trai; limbă standard = aspect al unei limbi care reprezintă trăsăturile ei comune și modul general de folosire. ♦ (Fig.; peior.) Care nu este original, făcut după șablon. 2. Melodie care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. [Var. ștandard s.n. / < engl., fr. standard]. Vezi definitia »

DISCÓRD, -Ă adj. Care nu este acordat, discordat. ♦ Care nu are armonie, nearmonios. [< fr. discord]. Vezi definitia »