durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț. Vezi definitia »

WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl. Vezi definitia »

PRODÍG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus) Vezi definitia »

sușíg, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani. Vezi definitia »

dig (díguri), s. n. – Chei, faleză. Fr. digue. – Der. îndigui, vb., pe baza fr. endiguer. Vezi definitia »