RIÁ s.n. (Geol.) Țărm marin format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale râurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmului. [Pron. ri-a, pl. rias. / cf. sp., fr., it. ria]. Vezi definitia »

MÁCCHIA s. f. formațiune de arbuști sempervirenți, de tufișuri, mărăcinișuri etc., în regiunile mediteraneene. (< it. macchia) Vezi definitia »

LÓGGIA s. f. 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. ♦ Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Pr.: logia] – Cuv. it. Vezi definitia »

MARGINÁLIA s. f. note, titluri imprimate pe marginea unei pagini, lângă text. ◊ articol cu note și însemnări pe marginea paginilor. (< lat., it. marginalia) Vezi definitia »

CONFIÁ¹ vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier) Vezi definitia »