MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème]. Vezi definitia »

BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème) Vezi definitia »

EXANTÉM s.n. (Med.) Erupție pe piele care însoțește unele boli, ca rujeola, scarlatina etc. [Pron. eg-zan-. / < fr. exanthème, cf. gr. exanthema – răspândire, înflorire]. Vezi definitia »

EXTRÉM, -Ă I. adj. 1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții. 2. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție. IV. s. f. 1. margine; limită ultimă. ♦ a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus) Vezi definitia »

CLASÉM s. n. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unități lexicale. (< fr. classème) Vezi definitia »