EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe. Vezi definitia »

TOMOGRÁF s.n. Aparat folosit pentru tomografii; planigraf, stratigraf. [< fr. tomographe]. Vezi definitia »

BATITERMOGRÁF s.n. (Tehn.) Aparat care permite înregistrarea temperaturii apei până la adâncimi de 200 m. [< fr. bathythermographe]. Vezi definitia »

TONOGRÁF s. n. tonometru înregistrator. (< engl. tono-graph) Vezi definitia »

ANTIGRÁF s.n. Copie manuscrisă de pe un original. [Cf. lat. antigraphum, gr. antigraphon]. Vezi definitia »