STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. Vezi definitia »

CATERING (cuv. engl.) s. n. Activitate de distribuire a producției industriale sau centralizate a semipreparatelor și preparatelor culinare care, între perioada de producție și desfacere la consumator, sînt conservate prin frig în depozite-tampon. Vezi definitia »

PLÁNNING [PLEÁ-] s. n. 1. planificare; plan de lucru detaliat. 2. ~ familial = control al nașterilor, practicat voluntar de un cuplu familial. (< engl., fr. planning) Vezi definitia »

TERRAFORMING s. n. Preocupare care vizează remodelarea condițiilor existente pe o planetă, făcându-le asemănătoare celor de pe Pământ. [Pr.: -fór-] – Cuv. engl. Vezi definitia »

ȘPRING s.n. (Mar.) Parâmă pentru legarea navei, dată de la proră înapoi sau de la pupă înainte. [Var. spring. / < engl. spring]. Vezi definitia »