cosíță (cosíțe) s. f. – 1. Păr lung al femeii, coadă, plete. – 2. Șuviță de păr. – 3. Varietate de măzăriche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusiță. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „păr, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cosițat, adj. (împletit în coadă); cosițel, s. m. (plantă, Sium latifolium). Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »

CONCESÍVĂ s. f. v. concesiv [în DN]. Vezi definitia »

pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește! Vezi definitia »

RABOTÉZĂ, raboteze, s. f. Mașină-unealtă care servește la prelucrarea prin așchiere a metalului; mașină de rabotat. – Din fr. raboteuse. Vezi definitia »