PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum. Vezi definitia »

MICROROBÓT s. m. minirobot. (< micro¹- + robot) Vezi definitia »

idiót (idioátă), adj. – Cretin, tîmpit. Fr. idiot. – Der. idioție, s. f. (debilitate mintală maximă); idioțenie, s. f. (idioțenie; tîmpenie); idiotism, s. n., din fr., și înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. și s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος. Vezi definitia »

perót, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) care aparține mahalalei Pera din Istanbul sau peroților; originar din Pera, privitor la Pera sau la peroți. 2. (s.m. și f.) persoană de naționalitate străină care locuia în mahalaua Pera din Istanbul. Vezi definitia »

PSEUDOPATRIÓT, -Ă s.m. și f. Fals patriot. [Pron. pse-u...-tri-ot. / et. incertă]. Vezi definitia »