MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie. Vezi definitia »

EPIGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie]. Vezi definitia »

jaluzíe¹ s.f. (înv.) oblon, jaluzea, stor, transparent. Vezi definitia »

VITAMINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a vitaminelor. (< fr. vitaminothérapie) Vezi definitia »

íție, íții, s.f. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru lichide (egală cu o fele sau cu o jumătate de cofă); conținutul ei. Vezi definitia »