Definita cuvantului noră
NÓRĂ, nurori, s. f. Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu noră
BÁRCĂ s. f. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (< it. barca, fr. barque) Vezi definitia »
VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum]. Vezi definitia »
ȘUBÉICĂ, șubeici, s. f. (Reg.) Șubă scurtă pe care o poartă femeile. – Șubă + suf. -eică. Vezi definitia »
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică. Vezi definitia »
ELASTODINÁMICĂ s.f. Parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, ținând seama de cauzele care le produc. [< fr. élastodynamique]. Vezi definitia »