oșélnic, oșélnici, s.m. (înv.) pustnic, sihastru. Vezi definitia »

SPECTROMÉTRIC, -Ă, spectrometrici, -e adj. Care aparține spectrometrului, privitor la spectrometru; care se efectuează cu spectrometrul. – Fr. spectrométrique. Vezi definitia »

HELIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique) Vezi definitia »

EXOFTÁLMIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de exoftalmie. (< fr. exophtalmique) Vezi definitia »

CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique. Vezi definitia »