călăúză (-ze), s. f. – Ghid. – Var. călăuz, s. m. Mr., megl. călăuz. Tc. kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr., alb. kaljaus(ë),, bg., sb., pol. kalauz, mag. kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin f. prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – Der. călăuzi, vb. (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adj. (care călăuzește). Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s.f. Putere deplină acordată cuiva pentru a trata o chestiune oarecare. [< it. plenipotenza]. Vezi definitia »

MOLIBDENÍTĂ s.f. v. molibdenit. Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ s.f. Cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet. ◊ A face anticameră = a aștepta pentru a fi primit de cineva. [Var. antecameră s.f. / < it. anticamera, cf. fr. antichambre]. Vezi definitia »

MĂRGÍCĂ s. f. v. mărgea. Vezi definitia »