Definita cuvantului flamură
flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu flamură
PRUÍNĂ s.f. (Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pielița fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr. pruine]. Vezi definitia »
IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte) Vezi definitia »
zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe Vezi definitia »
SPÍRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira) Vezi definitia »
PRELATÚRĂ s.f. Demnitate de prelat. [< fr. prélature]. Vezi definitia »