Definita cuvantului foarfecă
foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu foarfecă
HEROÍNĂ s. f. stupefiant toxic derivat al morfinei. (< fr. héroïne) Vezi definitia »
MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. Vezi definitia »
CUMARÍNĂ s.f. Substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic sau sintetizată, care se întrebuințează pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. [< fr. coumarine]. Vezi definitia »
FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală. Vezi definitia »
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica. Vezi definitia »