FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus. Vezi definitia »

MELIFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu miere; melivor. (< lat. melliphagus) Vezi definitia »

căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel. Vezi definitia »

REICHSTAG s. n. Denumire dată Parlamentului german între 1867 și 1945. [Pr.: ráihstag] – Cuv. germ. Vezi definitia »

ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag]. Vezi definitia »