Definita cuvantului fotă
fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fotă
MICROFISÚRĂ s. f. fisură invizibilă cu ochiul liber. (< fr. microfissure) Vezi definitia »
ESOFAGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a esofagului. [< fr. oesophagite]. Vezi definitia »
AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general și acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propozițiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat]. Vezi definitia »
HEMOLIZÍNĂ s. f. anticorp, toxină cu acțiune hemolitică. (< fr. hémolysine) Vezi definitia »
ACÁRNIȚĂ, acarnițe, s. f. (Reg.) Acăriță. – Ac + suf. -arniță. Vezi definitia »