BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot. Vezi definitia »

SUBCONTRAFAGÓT s.n. (Muz.) Fagot cu sunet mai grav decât contrafagotul. [< sub- + contrafagot]. Vezi definitia »

PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum. Vezi definitia »

ȘROT s.n. 1. Primul produs (cel mai grosolan) rezultat de la măcinarea grâului. 2. Material alcătuit din resturile de semințe oleaginoase rezultate după extragerea uleiului, folosit ca hrană pentru vite. [< germ. Schrot]. Vezi definitia »

TRÉNCICOT s.n. Trenci. [< engl. trench-coat]. Vezi definitia »