Definita cuvantului fragă
frágă (-gi), s. f. – 1. Fruct comestibil de plantă (Fragaria vesca, Fragaria elatior). – 2. (Trans.) Dudă (Morus alba, Morus nigra). – Mr. frangă, istr. frǫș. Lat. fragum (Pușcariu 639; Candrea-Dens., 630; REW 3480; DAR), cf. it., sp. fraga, fr. fraise. Tratamentul romanic demonstrează că pl. fraga a fost în general interpretat ca un sing. f.; însă în rom. există și forma paralelă frag, s. m. – Der. frag, s. m. (plantă erbacee al cărui fruct este fraga); frăgar, s. m. (Trans., dud); frăget, s. n. (loc cu fragi); frăguliță, s. f. (plantă, Adoxa moschatellina); frăgurel, s. m. (plantă, Potentilla micrantha).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fragă
manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα. Vezi definitia »
MICROFOSÍLĂ s.f. Fosilă de dimensiuni microscopice. [Et. incertă]. Vezi definitia »
REZORCÍNĂ s.f. Substanță derivată din benzen, întrebuințată ca revelator fotografic, în industria materiilor colorante și ca antiseptic. [Var. resorcină s.f. / < fr. résorcine]. Vezi definitia »
FEREÁSTĂ s.f. (= fereastră) Vezi definitia »
NONEXISTÉNȚĂ s. f. Ceea ce nu este existență; inexistență. – Non + existență. Cf. fr. non-existence. Vezi definitia »