Definita cuvantului frică
frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu frică
pastilă, pastile s. f. aluzie. Vezi definitia »
DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine) Vezi definitia »
FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte) Vezi definitia »
poneávă (ponévi), s. f. – (Banat) Preș. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-și pierde vederea”). Vezi definitia »
búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanță; femeie stricată. Vezi definitia »