Definita cuvantului front
front (frónturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s. f., din fr. frontière; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu front
TERASAMÉNT s.n. Lucrare care constă în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate. ♦ Totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, a unei căi ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement]. Vezi definitia »
EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant) Vezi definitia »
ELUÁNT s.m. Solvent sau amestec de solvenți folosiți într-o soluție. [Pron. -lu-ant. / cf. germ. Eluat]. Vezi definitia »
joint, jointuri s. n. (tox.) țigară de marijuana confecționată artizanal, fumată, cel mai adesea, în grup. Vezi definitia »
CONSIMȚIMÂNT s.n. v. consimțământ. Vezi definitia »