Definita cuvantului front
front (frónturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s. f., din fr. frontière; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu front
AMPATAMÉNT, ampatamente, s. n. Distanța dintre axele osiilor extreme ale unui vehicul. – Din fr. empattement. Vezi definitia »
COPARTICIPÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o antrepriză, la o asociație. [Cf. fr. coparticipant]. Vezi definitia »
REIONÁNT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant) Vezi definitia »
BOMBAMÉNT s. n. Parte bombată a unui drum pavat sau asfaltat. – Din fr. bombement. Vezi definitia »
CLASICIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit clasic, căutat; care caută să imite clasicismul. [Cf. it. classicizzante]. Vezi definitia »