Definita cuvantului fudul
fudúl (fudúlă), adj. – Orgolios, mîndru, trufaș, încrezut. – Mr., megl. fudul. Tc. fodul (Șeineanu, II, 175; Lokotsch 613), cf. ngr. φουντούλης, alb. fodulj, bg. fudulin, sb. fodul, v. esp. fodolí (Eguilaz 399). – Der. fuduli, vb. refl. (a se mîndri, a se făli); fudulie, s. f. (orgoliu, mîndrie, îngîmfare; testicul de berbec); fudulache, s. m. (zăpăcit, aiurit). – Prin rom. se explică rut. fuduljia, fudelnyi și fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fudul
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. Vezi definitia »
MUL//T1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este în cantitate mare. 2) Care este de lungă durată. ~ timp. /<lat. multus Vezi definitia »
Femininul cuvantului rom este romie Vezi definitia »
Tebometrul a fost inventat in anul 1985 si calculeaza penibilitatea si prostia.
Este luat ca punct de referinta Teodor Vasile si de aici si maximul de prostie: 1 Tebo. Vezi definitia »
MODÚL2 s.m. Parte, porțiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spațiale, care poate funcționa independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. ♦ (Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporțiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module]. Vezi definitia »