ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. Vezi definitia »

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -ită. Vezi definitia »

POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de drum; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ. Vezi definitia »

PĂȘCĂNEÁNCĂ, pășcănénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Pașcani (din județul Iași). ♦ Locuitoare din municipiul Pașcani. (pășcănean + suf. -că) Vezi definitia »

STÍGMĂ¹ s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma) Vezi definitia »