Definita cuvantului fur
fur (fúri), s. m. – Hoț, tîlhar. – Mr., megl. fur. Lat. fūr (Pușcariu 676; Candrea-Dens., 689; REW 3590; DAR), cf. it., arag. furo, v. ven., v. fr. fur. Înv. Cf. fura, furt. – Der. furișor, s. m. (varietăți de viespe, Vespa vulgaris, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus terrestris), dim. cu suf. -ișor; furesc, adj. (înv., al hoților).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fur
IHTIOZÁUR s.m. Reptilă marină uriașă din era mezozoică, având corpul fusiform, ca al unui pește. [Pron. -ti-o-za-ur. / < fr. ichtyosaure, cf. lat. ichtyosaurus < gr. ichthys – pește, sauros – reptilă]. Vezi definitia »
ntur! interj. (reg.) cuvânt care imită trilurile turturicii. Vezi definitia »
TAMBÚR s.m. Toboșar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour]. Vezi definitia »
MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experiență. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. și mátur. / < lat. maturus, it. maturo]. Vezi definitia »
IHTIOZÁUR, ihtiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile marine uriașe, cu corpul asemănător cu al peștilor; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. [Pr.: -ti-o-za-ur] – Din fr. ichtyosaure. Vezi definitia »