TUMÚLT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larmă. ◊ învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr. tumulte, lat. tumultus) Vezi definitia »

dezvólt (rar) adj. m., pl. dezvólți; f. dezvoáltă, pl. dezvoálte Vezi definitia »

ștatânvált, ștatânválți, s.m. (reg.) 1. unul dintre numele dracului. 2. șef, conducător. Vezi definitia »

hîlt- Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mișcat într-un recipient închis. Creație spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var. hîltîci, hîltăcări), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hîlțîna, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu hîțîna; hîltiugă, s. f. (mîncare proastă), der. de la hîltîcîi ca hălăciugă de la hălăcăi (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”). Vezi definitia »

ELECTRONVÓLT s.m. Unitate de energie folosită în fizica nucleară, egală cu energia câștigată de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. [< fr. électronvolt]. Vezi definitia »