Definita cuvantului fura
furá (fúr, furát), vb. – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), cf. it. furare, prov. furar, Cf. fur, furt. Der. furat, s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură, s. f. (hoție, furat); furăciune, s. f. (Basar., furt, hoție); furgăsi, vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, s. f. (furat); furiș, adv. (pe ascuns, tiptil; adj., clandestin); furișa, vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fura
CURÁRA s.f. Substanță rășinoasă foarte toxică, extrasă din unele plante exotice. [< fr. curare < cuv. caraib]. Vezi definitia »
CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și reflexiv. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare. Vezi definitia »
LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură) Vezi definitia »
a da de-a dura expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »
bautura mexicana Vezi definitia »