INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. Vezi definitia »

NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. Referitor la Grecia modernă. // s.f. Limba greacă modernă. [< fr. néo-grec]. Vezi definitia »

ciofléc (-ce), s. n. – 1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea). Vezi definitia »

DRIOPITÉC s.m. Cel mai apropiat strămoș al maimuțelor antropoide actuale și al omului, care a trăit la începutul perioadei neogene. [Pron. -dri-o-. / < fr. dryopithèque, cf. gr. drys – stejar, pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

furséc (fursécuri), s. n. – Prăjitură mică și uscată. Fr. four sec. Vezi definitia »