STOMATOLALÍE s.f. Defect datorită căruia bolnavul nu poate pronunța vocale nazale. [Gen. -iei. / < fr. stomatolalie, cf. gr. stoma – gură, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE s. f. 1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr. putréfaction, lat. putrefactio) Vezi definitia »

POSTPOZÍȚIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [Gen. -iei, var. postpozițiune s.f. / cf. fr. postposition]. Vezi definitia »

PÁDIE, padii, s. f. (Reg.) Padină. – Din pad[ină] + suf. -ie. Vezi definitia »