Definita cuvantului furtună
furtúnă (furtúni),1. (Înv.) Ghinion, necaz, nenorocire. – 2. Vînt puternic însoțit de ploaie, vijelie. – Mr., megl. furtună. Lat. fortūna (Pușcariu 686; Candrea-Dens., 702; REW 3458; DAR), cf. it. fortuna, fr. fortune (de mer), sp. fortuna, cu același sens, care apare și în lat. med. fortuna. Schimbarea semantică (cf. Șeineanu, Semasiol., 214), naturală și mai mult sau mai puțin generală, pare anterioară limbilor romanice, cf. și ngr. φουρτοῦνα, de unde tc. furtuna, fortuna. Nu există, deci, motiv suficient pentru a considera că rom. provine din ngr. (Pușcariu; Meyer 111; DAR), cu atît mai mult cu cît în rom. apare și sensul primitiv de „soartă (nefericită)”, care indică proveniența directă din lat. Der. furtunat, s. m. (naufragiat), înv.; furtunatic, adj. (impetuos; violent); furtunos, adj. (impetuos; violent). – Bg. fortuna poate proveni de asemenea din ngr. sau din rom.; sb. fôrtuna, frtùna, mai probabil din it. (Berneker 283; cf. Miklosich, Fremdw., 88), pe cînd sb. furtuna reproduce consonanța din rom. (Daničič, III, 80). Alb. furtunë poate fi der. din ngr. În schimb provin cu certitudine din rom. rut. fortuna (Miklosich, Wander., 15) și mag. furtina (Edelspacher 13), toate cu sensul de „furtună”.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furtună
CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură. Vezi definitia »
STÍGMĂ1 s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma) Vezi definitia »
MICROSECÚNDĂ, microsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de timp egală cu a milioana parte dintr-o secundă. – Din germ. Mikrosekunde, fr. microseconde. Vezi definitia »
ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri; s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură. Vezi definitia »
SPECTROGRÁMĂ s.f. Fotografie a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului. [< fr. spectrogramme]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z