Definita cuvantului fus
fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fus
CÁMPUS s. n. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor. (< engl., fr. campus) Vezi definitia »
RAMFORÍNCUS s. m. reptilă zburătoare fosilă, din ordinul pterozaurienilor, cu cioc lung, dinți puternici și coadă lungă, puternică, terminată cu o paletă. (< fr. rhamphorhynque, lat. ramphorynchus) Vezi definitia »
BLÓCUS s.n. v. bloc3. Vezi definitia »
AURÉUS s.m. Monedă romană de aur. [Pron. a-u-. / < lat. aureus]. Vezi definitia »
BÓLUS s. n. Argilă fină întrebuințată ca diluant solid. – Germ. Bolus. Vezi definitia »