Definita cuvantului fus
fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fus
FRACTOSTRÁTUS s. m. fâșie de nori dintr-un stratus rupt de vânt. (< fr. fractostratus) Vezi definitia »
NÍMBUS, (rar) nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus. Vezi definitia »
FÁVUS s. n. boală contagioasă a pielii capului, cauzată de o ciupercă microscopică constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea și căderea părului. (< fr. favus) Vezi definitia »
prepús, prepúsuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case. Vezi definitia »
GÍRUS, girusuri, s. n. (Anat.; în sintagma) Girus cerebral = circumvoluție. – Din lat. gyrus. Vezi definitia »