Definita cuvantului găleată
găleátă (găléți), s. f. – 1. Vas de lemn, căldare. – 2. Vas, recipient. – 3. Veche măsură de capacitate, pentru lapte (15,12 litri), brînză (6,3 kg) și cereale (80 litri). – 4. Dare la fisc, pe cereale, introdusă de Mihnea II, în 1585. – 5. (Arg.) Buzunar. – Mr. găleată, megl. găletă. Lat. gallĕta (Candrea, Rom., XXXI, 311; Densusianu, Filologie, 447; Candrea, Éléments, 73; Pușcariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656; DAR; Battisti, III, 1752). Cf. alb. galetë, it. galleta, v. fr. jaloie. Der. din lat. calathus (Philippide, Principii, 66) pare greșită. Mag. galéta, ceh., slov. galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al rom.), pol. gialeta, gieleta (care, după Miklosich, Wander., 22, ar proveni din rom.), par bazate pe lat. med. galleta (Berneker 292); Candrea, Elemente, 401, la consideră că provin din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găleată
DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite) Vezi definitia »
SPIROGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la spirograf. [Cf. fr. spirogramme]. Vezi definitia »
odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe). Vezi definitia »
LOZIOÁRĂ, lozioare, s. f. Diminutiv al lui lozie. Vezi definitia »
șógoră, șógore, s.f. (reg.) cumnată. Vezi definitia »