Definita cuvantului gar
gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă, cf. cîr. – Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui der. și semantism reproduc cuvîntul cioroi (după DAR, de la garvan; însă der. este dificilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gar
scăvodár, scăvodári, s.m. (reg.) luntraș, barcagiu. Vezi definitia »
DOCTRINÁR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire) Vezi definitia »
buticar, buticari s. m. 1. minor internat într-o instituție de reeducare. 2. infractor care fură din magazine. 3. deținut minor. 4. proprietar de butic. 5. vânzător într-un butic. Vezi definitia »
MONOARTICULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la o singură articulație. [Cf. fr. monoarticulaire]. Vezi definitia »
fanár (fanáre), s. n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar. Vezi definitia »